Mântuitorul

Mântuitorul

miercuri, 26 iulie 2017

LUCRUL de care avem CEA MAI MARE NEVOIE

Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor auzi vor învia.(IOAN5,25)

Lucrul de care noi, credincioșii ortodocși de azi, avem cea mai mare nevoie, e o ...CRIZĂ MORALĂ!
Nu râdeți! Vă rog.
Știu că sintagma aceasta e pe buzele Presei de 27 de ani, în gurile politicienilor și analiștilor de tot felul, că toată lumea o invocă și o reclamă: dar, deși omniprezentă în vocile lumii până la saturație, ea lipsește, cu desăvârșire, ÎN INIMILE oamenilor.
Am putea parafraza pe Isaia Proorocul: Poporul acesta mă cinstește cu o criză morală a buzelor, dar criza morală este departe de inimile lor.
Toată lumea se luptă să rezolve criza morală, dar în sensul de a o depărta de conștiințele oamenilor; NUMAI IISUS HRISTOS SE LUPTĂ SĂ O DECLANȘEZE ÎN INIMILE OAMENILOR! Ba mai mult, nu doar să o declanșeze, ci să o acutizeze până la explozia conștiinței, a mormântului moral în care a fost îngropată; să o acutizeze până la strigătul căinței, pînă la urletul disperat al sufletului care cere MÂNTUIRE, IZBĂVIRE, din această pregustare a iadului care e CRIZA MORALĂ!

Da, toată lumea se luptă cu CRIZA MORALĂ, s-o țină afară, în politică, economie, sport, educație, oriunde dar numai în inimă nu, cum mi-a strigat odată un pacient de la Psihiatrie despre Iisus Hristos: că Îl acceptă oriunde, în biserici, în icoane, în slujbe, în cărți, în Cer, dar numai în inimă NU! Și striga asta din toți rărunchii, cu o panică absolută, înspăimântat de Hristos-în-inimă ca de moarte! Iar Scriptura spune că numai ”HRISTOS-CEL-DINTRU-NOI e NĂDEJDEA SLAVEI”!
Ținem CRIZA MORALĂ afară, pentru că odată intrată în inimă, Îl cere pe Hristos! Așa cum Hristos, intrat în dialog cu o inimă, îi provoacă, mai întâi, o teribilă CRIZĂ MORALĂ: căci numai CRIZA MORALĂ e ușa pe care poate intra Hristos într-o inimă, numai CRIZA MORALĂ este puntea între Evanghelie și inima omului!
E suficient să vă aduc aminte de femeia samarineancă, cum după un început teologic, super-înalt, al discuției, ca să-i ofere, concret, apa vie, Iisus îi declanșează o CRIZĂ MORALĂ: o face să recunoască o viață de desfrâu.... Și după CRIZA MORALĂ, femeia spune: cred că acest om e Hristos pentru că mi-a spus tot ce am trăit, așa cum numai Dumnezeu putea să o facă.... 

Nu spun nici o noutate când afirm că România contemporană, sub atenta monitorizare a U.E. se transformă, încet și sigur, într-o instituție de boli mintale, de TOATE bolile mintale posibile: prin ”vaccinarea” cu toți microbii și virușii morali ai secularizării, adică ai morții sufletești. O vaccinare care are un singur scop: distrugerea oricărui început de CRIZĂ MORALĂ în sufletul omenesc. Căci, cât mai e posibilă CRIZA MORALĂ, atunci mai e posibilă încă învierea sufletului....

Dar nu mă doare că dracul e drac, că e rău și negru: mă doare că B.O.R. nu e, decât sporadic, individual, accidental, gura lui Hristos. Dacă ar fi, atunci am auzi glasul lui Hristos, glasul care înviază morții. o înviere care începe, ÎNTOTDEAUNA, cu o CRIZĂ MORALĂ, cu ceea ce Sf. Ioan Evanghelistul numește ”învierea osândei” în conștiința omenească, cu un cutremur moral care fisurează și crapă încrederea în sine și în lume, prin zguduirea sufletului care a început să simtă viața proprie ca un mormânt! Pe când, ceea ce auzim din ce în ce mai evident de la Biserică este o evanghelie a cărui glas nu mai înviază morții, ci doar le furnizează morților o integrare ortodoxă, adică smerită, în groapa comună a globalizării.
Pentru U.E. criza morală este imperfecta supunere a românilor față de Bruxelles.
Pentru Statul român, e incompleta și insuficienta fiscalizare (a se citi jupuire) a populației.
Pentru intelighenția românească, criza morală e legată de procentul mic de adulare a operelor culturale recente.
Pentru presa din România, total aservită serviciilor de informații și grupurilor de interese străine, criza morală e legată de faptul că nu ne lăsăm total manipulați de ea, că mai avem încă pusee de neîncredere și rezistență la intoxicare.
Pe scurt, minciuna, fărădelegea și nimicnicia impun, cu glasurile tuturor instituțiilor Statului și ale Presei, propria variantă de criză morală a poporului român: criza faptului că poporul român, în ciuda masivelor investiții în demoralizarea lui, mai respiră încă!! Scandalos! Să pompezi atâta pornografie, de toate felurile, atâta miciună și murdărie sufletească, de aproape trei decenii, și poporul român încă nu s-a înecat! Unde e celebra eficiență germană a U.E.? 

Biserica este singura instituție care poate și trebuie să salveze, mai întâi, adevărata CRIZĂ MORALĂ a omului: așa cum lumea are rezervații în care mai pot fi văzute și atinse diferite specii pe cale de dispariție, așa și Biserica este o rezervație naturală a sufletului omenesc, unde mai poată fi văzută și atinsă, o autentică CRIZĂ MORALĂ, cea NESECULARIZATĂ, NEPOLITIZATĂ,  adică pe cea determinată de încălcarea legii lui Dumnezeu, legea funcționării normale a sufletului omenesc.
Într-o lume care face totul pentru a înnăbuși și lichida orice CRIZĂ MORALĂ autentică, care ar putea trezi omul din vraja morții sufletești, Biserica este singura instituție ce are ca misiune provocarea unei cât mai puternice CRIZE MORALE în indivizi, atât de puternică încât să spargă mormântul individualismului și să învieze persoana; căci odată cu persoana înviază lumea și viața, REALE,  ale Omului.

Cu ani în urmă scriam că avem o legiune de crize, economică, politică, culturală, socială, educațională, etc. care încearcă să acopere prin corul lor, glasul CRIZEI MORALE, declanșată de Evanghelia Bisericii și desăvârșită mântuitor de Tainele Bisericii.
Azi, constat cu tristețe, că Biserica însăși fabrică somnifere pentru conștiință, ba chiar acolo unde evlavia somniferă pe care o produce în prezent nu are succes în avortarea CRIZEI MORALE, apelează la psihologia seculară.
Este desăvârșirea unui proces degenerativ care a început în comunism, când instituția bisericească a sacrificat puterea de a declanșa CRIZA MORALĂ a conștiințelor, pentru salvarea logisticii sale: a sacrificat sufletul credinței sale, pentru salvarea trupului credinței sale.
De aceea ne uimim astăzi de ineficiența Tainelor: căci lipsește din oameni tocmai ceea ce Sfintele Taine hrănesc și potențează până la desăvâșita desprindere de lume a inimii: CRIZA MORALĂ.
Dar, mai sunt în Ortodoxia contemporană cei neștiuți 7000 de creștini care nu și-au plecat genunchii în fața duhului compromisului, asasinul CRIZEI MORALE și astfel, al Pocăinței.
Mai sunt încă, neștiuți de nimeni, urmașii duhovnicești ai Sfinților din Închisorile comuniste, ai celor care nu și-au plecat genunchii în fața Comunismului, ci în fața Crucii....
Dacă le citești biografiile, poți descoperi că viețile lor conțin acelaș adevăr esențial ca și viața femeii din Samaria: că APA VIE a lui Hristos e dorită și primită, cu adevărat, doar de setea morală....

duminică, 23 iulie 2017

Cântecul lui Finees

Ortodoxia nu e despre bine și rău
ci despre  LUME și ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR.

A fi creștin înseamnă 
a primi ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR în inima ta 
și a da roadele ei
prin viața ta.

Oricine vrea LUMEA și slava ei
trebuie să i se închine și să-i slujească
lui Satan.
Oricine vrea ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR și Slava ei
trebuie să I se închine și să-i slujească
lui Hristos.

Dar a apărut o ortodoxie
care I se închină lui Hristos
și-i slujește lui Satan:
care vine în Biserică, în PRIDVORUL ÎMPĂRĂȚIEI,
ca să obțină LUMEA.
Credinciosul acestei ortodoxii
stă cu fața trupului spre ÎMPĂRĂȚIE
iar cu cea lăuntrică,
a sufletului,
spre LUME....

A apărut o ortodoxie
în care Biserica este o instituție
a Statului, Trupul lui Mamona,
o ortodoxie care slujește
la doi stăpâni.

Vă aduceți aminte de Finees
care a înjunghiat cu o suliță
pe un israelit și o madianită 
ce curveau în fața poporului 
ce plângea, în frunte cu Moise,
la ușa lui Dumnezeu?

Așa sunt Sfinții Închisorilor
în ortodoxia de azi:
o suliță ce-i junghie
trupul împreunat cu lumea...

Binecuvântată să fie junghierea aceasta!
Mărească-se rana ei
în inimile noastre!
Adevărata evlavie e cea care
mărește neîncetat această rană!
Căci doar prin ea mai suntem vii,
doar prin durerea ei ne mai ținem
în dragostea lui Hristos!

Haidem la Ușa lui Dumnezeu
să ne junghiem curvia inimii
cu sulița Evangheliei!
căci Ușa ne e pururea deschisă
și nu Dumnezeu
ci curvia inimii noastre ne împiedică
să intrăm...

Ah,
inima noastră preacurvă!
Cum se mai preface ea că vrea ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR,
în timp ce iubește cu patimă
LUMEA!
Fiecare rugăciune a ei
e un scuipat
pe fața lui Hristos...

Haideți, iubiților, să junghiem
duhul lumii
în inimile noastre!

sâmbătă, 22 iulie 2017

O PĂRERE

Cred că avem scandaluri în Biserică, pentru că lipsește Marele Scandal pe care trebuie să-l propage, neîncetat, Biserica: Evanghelia după care fiecare om va fi judecat de Hristos.
Avem scandaluri de fapt divers, pentru că ”scandalul” Evangheliei a devenit, în Biserică, fapt divers.
Lipsește Cutremurul despre care consemnează Faptele Apostolilor: Și pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunați, și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu(4,31). Aici este descrisă funcționarea normală a Bisericii; marea problemă a contemporaneității nu este uzurparea normalității de către tot ce este mai aberant, căci aceasta se produce automat după cea dintâi și cea mai mare problemă a lumii: ieșirea din normalitate a Bisericii. 
Când conștiințele nu mai sunt cutremurate de Duhul Sfânt prin Evanghelie, atunci vor fi cutremurate de duhul lumii, prin presa de scandal.
Când inimile și trupurile credincioșilor nu mai sunt cutremurate de Duhul Sfânt, atunci vor fi zgâlțâite și tăvălite prin toate noroaiele, de duhul lumii.
Când lipsește beția Rusaliilor, se înmulțește cea chimică; când lipsește dragostea frățească, prosperă curvia; când lipsesc fericirile lui Hristos, se înmulțește fericirea contrafăcută a lumii. Omul e o ființă însetată de viață și fericire; chiar și curăția de inimă, atunci când o caută, o face pentru că altfel nu mai poate ajunge la ele....
Această ”criză de normalitate” , de ”scandal binecuvântat”, a Bisericii, se reflectă și în aparatul ei misionar: nu există o agenție de știri mai inodoră, incoloră și insipidă ca Basilica. Știrile ei par să fi fost vii acum vreo două mii de ani. E singura agenție de comunicare care manevrează informațiile doar după ce au fost aduse în stare fosilizată: făcând, astfel, Biserica să pară o instituție specializată în uciderea și conservarea evenimentelor. Și umbra asta rece se lasă, mai întâi, peste Evanghelie....
Trinitas pare a fi postul de televiziune al unei firme de pompe funebre, care se ocupă cu îngroparea ortodoxă a bucuriei de a trăi: prezentatorii par împăiați, iar invitații trecuți înainte de emisiune printr-o donație severă de sânge. Dialogurile miros a dezinfectant și parcă au fost în prelabil pasteurizate: există toate virtuțile creștine și toate citatele patristice posibile, dar sunt servite în stare congelată; e o sterilizare forțată a vieții, pe care, numai o frică atroce de a nu-ți strica imaginea publică, o poate impune. Și frica aceasta de a nu-ți compromite imaginea publică, e cea mai sigură cale de a asasina silențios, interiorul, conținutul.... 
Am fost la Trinitas și știu, din experiență personală, că acolo lucrează oameni în carne și oase, oameni minunați, cu suflete calde și vii; așa cum știu, din mila lui Dumnezeu, că în Biserică, mai există Viață... Dar comunicarea cu lumea e trecută prin filtre de aseptizare, de fariseism și cărturărie, care scot tot viul....
Mă doare inima de ierarhul și preotul acuzați, și parțial dovediți, de păcate strigătoare la Cer....
Și mă tot gândesc că sămânța acestor căderi prosperă tare bine sub ”obrazul curat”, spălat cu dezinfectant nu cu lacrimi, al evlaviei civilizate de tip Trinitas-Basilica. Este exact modelul degenerării europene: ”rezolvarea” problemelor interne, prin investiții tot mai abundente în fațadă: ”rezolvarea” problemelor duhovnicești, prin întărirea aparatului administrativ.... 
De fapt, o Biserică vie nu poate evita scandalul: ori cel provocat societății păcatului de mărturisirea lui Hristos Cel Răstignit ori cel provocat de coborârea noastră de pe cruce, pe scara compromisului duhovnicesc, până la treapta scandalului penal....

idolatrie ortodoxă

în loc să ne zdrobim inima
cu Adevărul,

noi Îi cioplim din ea
o copie de piatră

și-i zdrobim pe toți cei care
refuză să i se închine...



vineri, 21 iulie 2017

idealul meu de poet ortodox

(se dedică fraților de la atelierul de sculptură)

idealul meu de poet ortodox
este un David
care în loc de harfă ține la piept
o drujbă...

și ai cărui psalmi răsar
din transformarea în rumeguș
a idolilor de azi...

ce fel de poet sunt eu

sunt un herald împărătesc
cam prostovan, brutal și ticălos
ce neștiind să cânte
din trompeta lui de aur
vă dă cu ea în cap,
strigând ca un nebun,
să faceți loc iubirii
lui Hristos...

o lectură ortodoxă

o lectură ortodoxă are loc atunci
când
mintea citește Evanghelia
și
inima aude
Cântarea Cântărilor.....


LUCRUL de care avem CEA MAI MARE NEVOIE

Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este , când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor auzi vor învia....